Să cauți formă...

Să cauți pentru gânduri formă, plasmă,
Să sângeri pe un verb nărod, alene,
Să simți și a cuvintelor mireasmă,
Deși știi că sunt crâncene sirene,

Funebre frumuseți, fără de milă,
Ce-ți storc viața cea adevărată,
Să-ți fie-apoi de-orgia formei silă,
Simțindu-ți sterp trecutul dintr-odată!

Că-i veselă ursita, doar de ceața
De veștejiri din largul ei zăvoi
Nu îndrăznim să ne-nfruntăm cu viața,

Ci plângem morți frumoși uciși de noi,
Cari zac în noi pe veci, ca oseminte,
Bolnave, triste, trudnice cuvinte...

____
autor: Juhász Gyula (n. 1905 - d. 1937)
traducător: Costa Carei


______________________________
Formát keresni...

Formát keresni minden gondolatnak
És elvérezni egy fonák igén,
A parfümét érezni a szavaknak
És tudni: minden szó gonosz szirén,

Mely holt szépségek barlangjába csábít
S az élettől, amely vár, eltakar
S megunni a szép formák orgiáit
S érezni: meddőn vergődtünk tavaly!

És hogy az élet derűs, tág mezőin
Csak hervadások illata fogad
S hogy élni, élni nekünk már merő kín

S siratni szép, megölt halottakat,
Kik bennünk szunnyadoznak már örökre,
Bús és beteg szavaktól elgyötörve...

Azi nu mai știu...

Azi nu mai știu cât a fost ea de blondă,
Dar știu că-s blonde largele câmpii,
Când vara-n lanuri curge ca o undă
Și-o simt pe ea în razele-aurii.

Azi nu știu ochii cât i-au fost de-albaștri,
Dar toamna dacă zările-s de jar,
Sub ai murgirii pali, opali pilaștri,
Culoarea lor îmi vine-n minte iar.

Azi nu mai știu a glasului mătasă,
Dar primăvara simt, prin adieri,
Că îmi vorbește Anna mea frumoasă
Din cerul primăverilor de ieri.

______
autor: Juhász Gyula (n. 1883 - d. 1937)
traducător: Costa Carei


____________________________
Milyen volt...

Milyen volt szőkesége, nem tudom már,
De azt tudom, hogy szőkék a mezők,
Ha dús kalásszal jő a sárguló nyár
S e szőkeségben újra érzem őt.

Milyen volt szeme kékje, nem tudom már,
De ha kinyílnak ősszel az egek,
A szeptemberi bágyadt búcsuzónál
Szeme színére visszarévedek.

Milyen volt hangja selyme, sem tudom már,
De tavaszodván, ha sóhajt a rét,
Úgy érzem, Anna meleg szava szól át
Egy tavaszból, mely messze, mint az ég.

O, voi, femei...

O, voi, femei, licori fierbinți, splendide,
Otrăvuri dulci, păcate minunate,
Spre voi duc toate căile, avide,
Precum și dorul tot spre voi străbate,
Că voi sunteți a inimii cântare
Și izbăvirea, bucuria toată,
Mătăsuri calde, perne și fulare,
Brunete, blonde, voi, ce niciodată
Nu osteniți, fiind ca o vâltoare,
O, voi, femei, atât de felurite,
Zălude, sfinte, crude, visătoare,
În voi voiam să mă găsesc, ispite,
Dar m-am pierdut în căutări deșarte
Și nu mi-ați îmbiat decât prăpădul,
Azi sunt de voi atâta de departe,

Ca moartea, nebunia și-adevărul!

______
autor: Juhász Gyula (n. 1883 - d. 1937)
traducător: Costa Carei



________________________________
Juhász Gyula: Ó asszonyok...

Ó asszonyok, ti forró italok,
Ragyogó mérgek, szép bűnök, ti balgák,
Az életút hozzátok kanyarog
S a vágy felétek tárja vézna karját,
Ti vagytok a szivekben a dalok,
Ti vagytok a megváltás és vigasság,
Ó asszonyok, ti selymes takarók,
Szép szőnyegek, ti szőkék és ti barnák,
Ti soha, soha el nem fáradók,
Ó asszonyok, ti mindenféle fajták,
Szentek, vadak, viharzók, álmadók,
Kerestem rajtatok a lelkem arcát
S e keresésben lelkem elhagyott,
Ti hoztátok az életem kudarcát,
Én tőletek már oly távol vagyok,

Mint a halál, őrűltség és igazság!

Iarnă maghiară

Lumina-n geamul cârciumii își strânge
Flori, albe flori, de cimitir stingher,
Când soarele jertfit apune-n sânge
Și secera de lună crește-n cer.

E-amurg, și către noi fac semne line
Cruci albe-n pacea mare de pe-aci
Și blânda-nsingurare a grădinei
Străbune, unde toți vom odihni.

Și focurile stânelor stelare
Se-aprind; sub bolta cerului tăcut,
Prin cimitir, prin crâșma vuitoare,
Neauzit, un înger a trecut.

O clipă-aud aripile, în urmă,
Bătrâni bețivi și cei care-au murit.
Un câine, scheunând, zăpada scurmă;
Un ceas cu cuc deodată s-a oprit.

Dureri, prostie, vinuri și descântec,
Se iau la harță-n crâșmă, dintr-o dat'.
Și ies pe ușă blesteme și cântec,
Și-n cimitir în poarta veche bat.

______
autor: Juhász Gyula (n. 1883 - d. 1937)
traducător: Veronica Porumbacu




____________________________
Magyar tél

A kicsi kocsma ablaka világos,
Fehérvirágos, mint a temető,
Hol a nap éppen vérködösen áldoz
S a hold sápadt sarlója egyre nő.

Az este jő és a fehér keresztek
Nagy békessége integet felénk,
Szelíd magánya a mély, ősi kertnek,
Hol megpihen majd minden nemzedék.

A tünde ég pásztortüzei lassan
Kigyúlnak rendre és az ég alatt,
A temetőben és a kocsmazajban,
Egy néma angyal halkan áthalad.

A szárnyakat hallják egy pillanatra
A vén ivók s bús holtak, csöndbe lenn,
A Bodri szűköl, a havat kaparja
S a kakukkóra megáll hirtelen.

Babona, bánat, borok és botorság,
Mind összekapnak és a kocsma zúg,
Fölzengenek az átkok és a nóták
És döngetik a temetőkaput!

Sfântă-i tristețea

Sfântă-i tristețea-n suflet susurând,
Pe-a zilelor neclătinată undă,
Sfântă-i tristețea, lasă-mă s-o cânt,
Să simt ce sfântă-i viața, și profundă.

Sfântă ești, Anna! Chiar dacă te-ai dus,
Spre-a-mi dovedi ce-adânc trăiești în mine,
Și-n vasta, trista-mi dragoste supus,
Să simt belșugul vieții mele pline,

Spre-a fi și eu al primăverii fiu,
Când cresc și din morminte flori în soare,
Pentru ca, tainic, strâns legat să fiu
De-o lume veșnică, fără hotare.

______
autor: Juhász Gyula (n. 1883 - d. 1937)
traducător: Veronica Porumbacu



______________________________
Áldott e bánat

Áldott e bánat, megszépíti lelkem,
Mely únt napoknak holt vizén pihent.
Áldott e bánat, enged énekelnem
S éreznem, mily mély az élet s mi szent!

Áldott vagy Anna! Messze, messze mentél,
Hogy megmutasd, mily mélyen bennem élsz,
Hogy egy hatalmas és bús szerelemnél
Érezzem, hogy az életem egész!

Hogy én is a tavaszi újulások
Fia vagyok, ki síron is kihajt,
Hogy engem is egy végtelen világnak
Mély titka ringat, hol nincs semmi part.

              - Juhász Gyula -