Să cauți formă...

Să cauți pentru gânduri formă, plasmă,
Să sângeri pe un verb nărod, alene,
Să simți și a cuvintelor mireasmă,
Deși știi că sunt crâncene sirene,

Funebre frumuseți, fără de milă,
Ce-ți storc viața cea adevărată,
Să-ți fie-apoi de-orgia formei silă,
Simțindu-ți sterp trecutul dintr-odată!

Că-i veselă ursita, doar de ceața
De veștejiri din largul ei zăvoi
Nu îndrăznim să ne-nfruntăm cu viața,

Ci plângem morți frumoși uciși de noi,
Cari zac în noi pe veci, ca oseminte,
Bolnave, triste, trudnice cuvinte...

____
autor: Juhász Gyula (n. 1905 - d. 1937)
traducător: Costa Carei


______________________________
Formát keresni...

Formát keresni minden gondolatnak
És elvérezni egy fonák igén,
A parfümét érezni a szavaknak
És tudni: minden szó gonosz szirén,

Mely holt szépségek barlangjába csábít
S az élettől, amely vár, eltakar
S megunni a szép formák orgiáit
S érezni: meddőn vergődtünk tavaly!

És hogy az élet derűs, tág mezőin
Csak hervadások illata fogad
S hogy élni, élni nekünk már merő kín

S siratni szép, megölt halottakat,
Kik bennünk szunnyadoznak már örökre,
Bús és beteg szavaktól elgyötörve...

La moartea poetului Catul

Când prins de boală n-avea voie
Nici să vorbească bietul Catul,
Veni la Lesbia să-i spună
Alinturi la ureche altul.

Când imnuri, ode amuțiră
Și bietul Catul se sfârșea,
Un nou efeb jumatea urbei
Cu noi cântări o desfăta.

Când peste trupul stins de moarte
Șuvoi de flori i-au resfirat,
Colo-n grădină crengi uscate
Reînfloriră-n chip ciudat.

Când dragul și fidelul prieten
De-atâta plâns sfârși năuc,
Vecina, o patriciană
Născu un dolofan de prunc.

Când Lesbia s-a pus pe bocet,
Prea trist și groaznic nu-i părea,
Își sfâșia la piept veșmântul
Să-i vadă sânii cineva.

_____
autor: Ady Endre (n. 1877 - d. 1919)
traducător: Costa Carei


____________________________
Catullus költő halála

Mikor már szegény Catullusnak
Beszélnie sem volt szabad,
Lesbia fülébe más súgta
Tovább a gáláns szavakat.

Mikor a nóták elhallgattak
S Catullus pihegett szegény,
Nótákhoz csábitott félvárost
Egy hirtelen támadt legény.

Mikor a holttestet beszórták
A nyár vidám virágival,
Körül a kertben csodamódra
Ezer új rózsát szült a galy.

Mikor a holtnak hű barátja
Már a sírástól berekedt,
Szomszédban egy patricius-hölgy
Szült pompás, erős gyereket.

S mikor Lesbia átokkal sírt,
Nem volt ezt szörnyű hallani,
Ruháját úgy tépte, hogy lássa
Szép fehér mellét valaki.

Socoteală de prisos

Pe tot drumul către casă
Socoteam: de voi sosi
Și mi-oi revedea măicuța,
Cum o voi mai agrăi?

Ce i-oi spune întâi de toate,
Ce cuvânt mai nimerit,
Când mă va cuprinde-n brațe
Ca-ntr-un leagăn fericit?

Mii de gânduri mă-mboldiră,
Fremătându-mi caldul dor.
Vremea parcă se oprise,
Carul doar fugea de zor.

Când m-am pomenit în casă
Mama-n brațe mi-a zburat...
Și i-am atârnat de buze,
Ca un măr pe-un ram curat.

______
autor: Petőfi Sándor (n. 1822 - d. 1849)
traducător: Costa Carei


_____________________________________
Füstbement terv

Egész úton hazafelé –
Azon gondolkodám:
Miként fogom szólítani
Rég nem látott anyám?

Mit mondok majd először is
Kedvest, szépet neki?
Midőn, mely bölcsőm ringatá,
A kart terjeszti ki.

S jutott eszembe számtalan
Szebbnél-szebb gondolat,
Mig állni látszék az idő,
Bár a szekér szaladt.

S a kis szobába toppanék...
Röpűlt felém anyám...
S én csüggtem ajkán... szótlanúl...
Mint a gyümölcs a fán.

              - Petőfi Sándor -