Iese-n iarbă
prin grădină
melc cu ochii de neghină.
A ieşit
dar prea-i devreme,
mai aşteaptă
şi se teme.
Şi se bucură-n vâlcea,
parc-ar fi inima mea,
neştiind ce e afară:
iarnă e sau primăvară –
neştiind cam ce-o fi el:
viorea sau ghiocel?
_____
autor: Szabó Lőrincz (n. 1900 - d. 1957)
traducător: Emil Giurgiuca
____________________
Csigabiga
Napos mohán
melegszik a
botszemű kis
csigabiga:
korán kibújt
s most vár, pihen,
fél és örül,
mint a szívem,
nem tudva: itt
van-e a tél,
vagy új tavaszt
hoz már a szél;
nem tudja még,
mi a világ:
ibolya? vagy
csak hóvirág?
- Szabó Lőrincz -
Prin acest blog, administratorii (dna Monica Bușoiu și Mihók Tamás) dorim să aducem în lumina reflectoarelor poezii deosebite din spațiul maghiar, traduse (unele chiar de noi), suferinde în varianta lor românească de o slabă sau nulă mediatizare în plan virtual. „Poezia nu este într-o limbă anume / ci într-un suflet anume / fără nume” – spuse Nichita Stănescu.
miercuri, 6 martie 2013
Melc
Etichete:
csigabiga,
emil giurgiuca,
melc,
mihók tamás,
monica bușoiu,
napos mohán,
poem,
poezie,
szabó lőrincz,
vers,
versuri
Inventar
De la-nceput m-am încrezut în mine –
când n-ai nimic, aceasta greu nu-ţi vine,
întru nimic mai greu ca unei fiare
ce cade moartă-n veşnica uitare.
Am stat pe loc, chiar dacă mi-a fost teamă –
dintre mulţime am ajuns de seamă.
Nerăsplătit pe nimeni n-am lăsat,
iubii pe acei ce-n dar mi-au dat.
Femeii care se trudea s-o cred,
eu o credeam, dând inima-n buchet.
Am vopsit vapoare, tot căutându-mi rostul,
printre domnii şmecheri am făcut pe prostul.
Am vândut sfârleze, pâine, cărţi, ziare,
versuri ale mele – după-mprejurare.
Nu-n război eroic, nici tras sus în fune,
ci-n pat, câteodată sper că voi apune.
Oricum, inventarul gata e, şi basta!
Am trăit – muriră şi alţii din asta.
_____
autor: József Attila (n. 1905 - d. 1937)
traducător: Mihai Beniuc
_____________________________
Kész a leltár
Magamban bíztam eleitől fogva -
ha semmije sincs, nem is kerül sokba
ez az embernek. Semmiképp se többe,
mint az állatnak, mely elhull örökre.
Ha féltem is, a helyemet megálltam -
születtem, elvegyültem és kiváltam.
Meg is fizettem, kinek ahogy mérte,
ki ingyen adott, azt szerettem érte.
Asszony ha játszott velem hitegetve:
hittem igazán - hadd teljen a kedve!
Sikáltam hajót, rántottam az ampát.
Okos urak közt játszottam a bambát.
Árultam forgót, kenyeret és könyvet,
újságot, verset - mikor mi volt könnyebb.
Nem dicső harcban, nem szelíd kötélen,
de ágyban végzem, néha ezt remélem.
Akárhogyan lesz, immár kész a leltár.
Éltem - és ebbe más is belehalt már.
- József Attila -
când n-ai nimic, aceasta greu nu-ţi vine,
întru nimic mai greu ca unei fiare
ce cade moartă-n veşnica uitare.
Am stat pe loc, chiar dacă mi-a fost teamă –
dintre mulţime am ajuns de seamă.
Nerăsplătit pe nimeni n-am lăsat,
iubii pe acei ce-n dar mi-au dat.
Femeii care se trudea s-o cred,
eu o credeam, dând inima-n buchet.
Am vopsit vapoare, tot căutându-mi rostul,
printre domnii şmecheri am făcut pe prostul.
Am vândut sfârleze, pâine, cărţi, ziare,
versuri ale mele – după-mprejurare.
Nu-n război eroic, nici tras sus în fune,
ci-n pat, câteodată sper că voi apune.
Oricum, inventarul gata e, şi basta!
Am trăit – muriră şi alţii din asta.
_____
autor: József Attila (n. 1905 - d. 1937)
traducător: Mihai Beniuc
_____________________________
Kész a leltár
Magamban bíztam eleitől fogva -
ha semmije sincs, nem is kerül sokba
ez az embernek. Semmiképp se többe,
mint az állatnak, mely elhull örökre.
Ha féltem is, a helyemet megálltam -
születtem, elvegyültem és kiváltam.
Meg is fizettem, kinek ahogy mérte,
ki ingyen adott, azt szerettem érte.
Asszony ha játszott velem hitegetve:
hittem igazán - hadd teljen a kedve!
Sikáltam hajót, rántottam az ampát.
Okos urak közt játszottam a bambát.
Árultam forgót, kenyeret és könyvet,
újságot, verset - mikor mi volt könnyebb.
Nem dicső harcban, nem szelíd kötélen,
de ágyban végzem, néha ezt remélem.
Akárhogyan lesz, immár kész a leltár.
Éltem - és ebbe más is belehalt már.
- József Attila -
Abonați-vă la:
Postări (Atom)