Albă turmă
iarăși cu vuiet
iarna ne scurmă.
Ceru-i tare
ca diamantul.
Dar noi doi oare?
Hei, norocul...
Am vrea cărbune
să facem focul.
Bani și pace
ca toți sărmanii
visam a-mi face.
Haină ție,
scaune, masă,
visam să fie.
Dor ni-i dat.
Hai mai aproape.
E cald în pat.
________
autor: József Attila (n. 1905 - d. 1937)
traducător: Mihai Beniuc
______________________________
[Zúgó, fehér...]
Zúgó, fehér
falkában ujból
ránk tör a tél.
Erős, kemény,
gyémánt a mennybolt,
De te meg én?
Gyengék vagyunk;
szenet kell venni,
begyujtanunk.
Mint más szegény,
pénzt és nyugalmat
terveztem én.
Ruhát, neked,
s terített asztalt,
új székeket.
Vágy nem feled.
Simuljunk összébb.
Az ágy meleg.
Prin acest blog, administratorii (dna Monica Bușoiu și Mihók Tamás) dorim să aducem în lumina reflectoarelor poezii deosebite din spațiul maghiar, traduse (unele chiar de noi), suferinde în varianta lor românească de o slabă sau nulă mediatizare în plan virtual. „Poezia nu este într-o limbă anume / ci într-un suflet anume / fără nume” – spuse Nichita Stănescu.
vineri, 4 ianuarie 2013
[Albă turmă...]
Etichete:
ágy,
albă,
bușoiu monica,
cald,
fehér,
iarna,
józsef attila,
meleg,
mihai beniuc,
mihok tamas,
noi doi,
pat,
te meg én,
tél,
turmă,
zúgó
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu