ori eu sunt azi ca râul rătăcit -
lipsit de țel, nesigur, fără mal,
iar vorbele-mi trufașe, vechi, le car
cum poartă un torent zăplazul rupt,
jaloane, diguri, smulse de demult.
O, Gospodarul albie de-ar da
acestui râu și apa-i ar putea
pe sigur drum spre mare să apuce,
de-ar pune El și rima ca pe-o cruce
pe versul meu, iar Sfânta lui Scriptură
din raftu-mi de mi-ar fi învățătură
mie, care ca sluga-i din poveste,
ascuns, trândav, apoi ca Iona-n pește
am scoborât în bezna surdă, vie
a chinului, și n-am rămas trei zile,
ci luni, trei ani sau veacuri. De-aș găsi -
până un Chit mai orb mă va-nghiți
pe veci - uitata-mi voce și în vers
cuvintele-mi s-ar înșira în mers
firesc asalt! O, de-aș putea să fac
precum vrea El, gâtlejul meu stricat
de m-ar lăsa să zic până diseară,
neobosit, să-ncep pe urmă iară,
cât cei din cer și din Ninive vor
să mai vorbesc și încă să nu mor.
______
autor: Babits Mihály (n. 1883 - d. 1941)
traducător: Estera F. Goro
_________________________
Jónás imája
Hozzám már hűtlen lettek a szavak,
vagy én lettem mint túláradt patak
oly tétova céltalan parttalan
s ugy hordom régi sok hiú szavam
mint a tévelygő ár az elszakadt
sövényt jelzőkarókat gátakat.
Óh bár adna a Gazda patakom
sodrának medret, biztos útakon
vinni tenger felé, bár verseim
csücskére Tőle volna szabva rim
előre kész, s mely itt áll polcomon,
szent Bibliája lenne verstanom,
hogy ki mint Jónás, rest szolgája, hajdan
bujkálva, később mint Jónás a Halban
leszálltam a kinoknak eleven
süket és forró sötétjébe, nem
három napra, de három hóra, három
évre vagy évszázadra, megtaláljam,
mielőtt egy még vakabb és örök
Cethal szájában végkép eltünök,
a régi hangot s szavaim hibátlan
hadsorba állván, mint Ő sugja, bátran
szólhassak s mint rossz gégémből telik
és ne fáradjak bele estelig
vagy mig az égi és ninivei hatalmak
engedik hogy beszéljek s meg ne haljak.
- Babits Mihály -
- Babits Mihály -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu