Azi nu mai știu cât a fost ea de blondă,
Dar știu că-s blonde largele câmpii,
Când vara-n lanuri curge ca o undă
Și-o simt pe ea în razele-aurii.
Azi nu știu ochii cât i-au fost de-albaștri,
Dar toamna dacă zările-s de jar,
Sub ai murgirii pali, opali pilaștri,
Culoarea lor îmi vine-n minte iar.
Azi nu mai știu a glasului mătasă,
Dar primăvara simt, prin adieri,
Că îmi vorbește Anna mea frumoasă
Din cerul primăverilor de ieri.
______
autor: Juhász Gyula (n. 1883 - d. 1937)
traducător: Costa Carei
____________________________
Milyen volt...
Milyen volt szőkesége, nem tudom már,
De azt tudom, hogy szőkék a mezők,
Ha dús kalásszal jő a sárguló nyár
S e szőkeségben újra érzem őt.
Milyen volt szeme kékje, nem tudom már,
De ha kinyílnak ősszel az egek,
A szeptemberi bágyadt búcsuzónál
Szeme színére visszarévedek.
Milyen volt hangja selyme, sem tudom már,
De tavaszodván, ha sóhajt a rét,
Úgy érzem, Anna meleg szava szól át
Egy tavaszból, mely messze, mint az ég.
Prin acest blog, administratorii (dna Monica Bușoiu și Mihók Tamás) dorim să aducem în lumina reflectoarelor poezii deosebite din spațiul maghiar, traduse (unele chiar de noi), suferinde în varianta lor românească de o slabă sau nulă mediatizare în plan virtual. „Poezia nu este într-o limbă anume / ci într-un suflet anume / fără nume” – spuse Nichita Stănescu.
marți, 26 februarie 2013
Azi nu mai știu...
Etichete:
albaștri,
anna,
azi nu mai știu,
blondă,
bușoiu monica,
costa carei,
juhász gyula,
kék,
mihók tamás,
milyen volt,
primăvară,
szőkesége,
tavaszból
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu